Cu monodrama prin comunism

Noua premiera a Teatrului Act, "Amalia respira adinc", e o reconstituire a perioadei comuniste condensata intr-un "one-woman show".

Spectacolul a intrat in repertoriul Teatrului Act, desi a fost initial gindit ca un examen de licenta. Atit regizoarea Mariana Camarasan, cit si actrita Cristina Casian sint proaspat absolvente ale UNATC, iar scenografa Alexandra Penciuc este inca studenta. Spectacolul s-a ridicat cu mult peste nivelul unuia de scoala si si-a capatat dreptul de a fi jucat intr-un teatru profesionist.
"Amalia respira adinc" este un "one-woman show". Prin intermediul istoriei "mici", destinul unei femei urmarit din anii ?60 pina in 2000, ni se spune de fapt istoria "mare", a Romaniei comuniste si postdecembriste. La inceput, protagonista e pioniera, se bucura nespus ca a scapat de lectiile "timpite" de pian, de cele de franceza si de guvernanta nemtoaica. Ii plac cintecele patriotice, in special "Internationala", pe ritmurile careia fratele ei, alungat de la liceul de coregrafie, repeta in grajd figuri de balet. Personajul trece de la o virsta la alta, din ce in ce mai strivit de compresorul istoriei. Ramine orfana, militienii ii fura ciudatul animal de companie, pe scroafa Fany, e violata de un reprezentant al legii, naste inca din scoala un baiat. Acesta moare in adolescenta incercind sa fuga din tara, traversind inot Dunarea. Amalia se marita cu un nemernic, ajunge sa se prostitueze si revolutia o gaseste, singura, batrina si saraca, spalind veceurile la Aeroportul Otopeni. In ciuda faptului ca povestea e ingrozitor de trista, personajul are de la inceput pina la sfirsit un curaj si o candoare de invidiat. Nu isi plinge nici o clipa de mila, relateaza doar faptele nude cu o incredibila seninatate.
Cristina Casian, la numai 24 de ani, surclaseaza prin performanta ei actrite cu zeci de ani de experienta scenica. Monodrama este un gen extrem de dificil chiar si pentru actorii experimentati. Cu atit mai mult e de apreciat talentul acestei fete care reuseste sa treaca cu usurinta prin toate virstele, de la copilarie la senectute, crescind de la un monolog la altul. Textul Alinei Nelega Cadariu, laureat cu Premiul "Autor European", anul acesta, la Heidelberg, face cit un intreg rechizitoriu intr-un eventual proces al comunismului. Pentru ca dincolo de doctrina si de ideologia comunismului, atit de seducatoare inca pentru intelectualii de stinga din Occident, marturie vie a implementarii acestora stau milioanele de destine frinte. Spectacolul a durat o ora si 15 minute, iar discutiile de dupa s-au intins pe mai bine de doua ore. In mod invariabil, cei care au ramas la discutii au avut aproape fiecare de depus o astfel de marturie personala.
Montarea e cu atit mai interesanta cu cit cele trei creatoare, regizor, actrita si scenograf, nici macar nu au cunoscut comunismul. Pare ca memoria bunicilor si a parintilor a fost mostenita de cei tineri, perpetuind astfel, in mod fatal, suferinta.


Gabriela Lupu – Cotidianul, 28 Oct 2007