O mare corporaţie îşi face un titlu de glorie din atenta supraveghere a tuturor angajaţilor, în special a celor tineri, supuşi tentaţiilor de tot felul, încă nerutinaţi. Activitatea firmei nu trebuie să fie perturbată de relaţii romantice care pot degenera în sentimente de iubire. La muncă, întreaga concentare a angajaţilor, toate resursele de care dispun trebuie puse în slujba productivităţii şi a maximei eficienţe. Şi pentru a nu exista surprize pe parcurs, toate acestea sunt stipulate în contractul de muncă. În plus, la constatarea celor mai mici abateri sau devieri de la conduita convenită, angajaţii sunt chestionaţi cu falsă amabilitate, hărţuiţi cu calm cinism, sunt „spălaţi pe creier” până se transformă în maşinării fără viaţă personală şi fără suflet.
Este exact traiectoria pe care o parcurge tânăra Ema. La puţin timp după angajare, este chemată în biroul şefei care îi pune în vedere toate aceste lucruri. Destul de rapid situaţia degenerează teribil, totul luând o întorsătură macabră, o isterie fără ieşire care nu se poate încheia decât cu o crimă.
Cristi Juncu ne prilejuieşte întâlnirea cu un text – scris de britanicul Mike Bartlett – extrem de actual, de percutant, cu un mesaj crud, cumplit, puternic. Montarea de la Act, realizată cu un desăvârşit gust pentru simplitate, pentru esenţial, pentru cuvânt, ton şi privire, deschide mai multe teme de meditaţie. Există în fiinţa umană o permanentă dedublare între viaţa de acasă şi cea din colectivul de la serviciu? Putem supravieţui acestei schizofrenii? Şi dacă da, cu ce costuri? În societatea contemporană (ca de altfel şi în regimurile totalitare, nu demult apuse) în care concurenţa e acerbă şi un loc de muncă bun este greu de păstrat, până unde poate merge şantajul? Unde se termină libertatea individuală şi încep interesele corporaţiei care are obligaţia de a-şi tria cu multă atenţie angajaţii? Ce înseamnă cu adevărat intimitatea? Dar sinceritatea? Tu ce ai fi dispus să faci pentru un salariu consistent? Cum ai reuşi să rămâi întreg la minte, suspendat între virtuţile nobile ale democraţiei, drepturile omului şi argumentele celor care întreţin un capitalism pe viaţă şi pe moarte şi care în numele eficienţei calcă peste cadavre, sentimente, emoţii?
Cu ajutorul celor două interprete pătrundem într-un univers depersonalizat, în care cele mai intime resorturi sunt recalibrate şi în cele din urmă anulate, astfel încât, pe măsură ce vânzările firmei, profitul ei cresc, angajaţii se dezumanizează, intră în rând, în schemă, în turmă. Dacă refuzi să te conformezi eşti exclus, dat în judecată, distrus.
Ideea regizorală de fond este una simplă dar eficientă. Pe peretele din spatele Emei este proiectată live imaginea şefei ei. Astfel, se clădeşte o atmosferă rece, distantă, inchizitorială, o politicoasă detaşare dar şi o clară marcare a poziţiilor şi ierarhiei, niciuna din cele două nu va călca în spaţiul celeilalte.
Irina Antonie traversează ireproşabil toată gama de trăiri de la inocenţa jucăuşă la toate fazele fricii, crispării, disperării şi, în final, crizei care o împinge către un gest disperat, odată cu pierderea instinctului de conservare.
Theodora Stanciu – un bloc de gheaţă, alcătuit din cifre şi paragrafe, un monstru care se hrăneşte cu slăbiciunile semenilor şi care numai aparent are caracteristicile unei fiinţe vii. Remarcabil efortul actriţei de a găsi tonurile juste de la o întâlnire la alta, reuşind să nu cadă nicio clipă în derizoriu, banal sau plictisitor; acumulând cu fiecare dialog, încărcând atmosfera, amplificând tensiunea.
„Cont(r)ACTe” este o incursiune tulburătoare în universul concentraţionar al unei corporaţii de succes, un thriller psihologic mereu actual. Un spectacol cu remanenţă care te pune pe gânduri. Oare nu cumva la adăpostul democraţiei de care facem atâta caz, se ascund şantajul sentimental, exploatarea comodităţii, inerţiei, fricii dar şi a dorinţei de realizare profesională?
Oare nu cumva „mai sus, mai bine plătit, mai puternic” înseamnă, de fapt, „mai dezumanizat, mai trist, mai singur”?
Nihil novi sub sole.
Răzvana Niţă, PORT.ro
24 Martie 2014
