„American Buffalo“ este un spectacol foarte bine copt, ajuns la maturitate, după câţiva ani de rulaj în repertoriul teatrului de pe Calea Victoriei. Producţia se va relua în stagiunea viitoare şi se impune ca „lectură“ obligatorie pentru cei care vor să ştie ce înseamnă o comedie adevărată.
Există spectacole care merită o soartă mai bună şi care ar trebui văzute de cât mai mulţi spectatori, pentru că îi pot ajuta să facă diferenţa între calitate şi superficialitate, între interpretări puternice şi amatorism.
Este foarte puţin probabil să mai întâlneşti un text atât de amuzant, la limita dintre absurd şi comedie, care articulează atât de bine lumea marginalilor, a şuţilor, parodiind-o din interior, analizând pe îndelete mecanismele de gândire a unor tâlhari care pun la cale o „mare“ lovitură.
În piesa apărută în 1975 şi jucată prima oară la Chicago, autorul american David Mamet a făcut o radiografie de profunzime a limbajului acestei categorii pestriţe. Vocabularul colorat, plin de cuvinte deocheate, este dublat de atitudini corporale care îi diferenţiază de muritorii de rând pe cei care cred că învârtesc lumea pe degete.
Interpretări copleşitoare
Cei trei bărbaţi abia se înţeleg pe ei înşişi, iar când vine vorba să accepte alte puncte de vedere iau în calcul aplicarea următoarei reguli: „pe unii nu poţi să-i schimbi decât dacă-i omori“. Dar diletanţii pungaşi nu ucid pe nimeni, îşi omoară doar timpul cu delicioase discuţii despre nimic. Sunt prea neîndemânatici ca să facă vreun rău. Actorii nu capătă nicio pată la dosar, după acest spectacol care le oferă roluri de mare întindere şi posibilitatea de a-şi arăta talentul. Interpretările lor sunt imaculate.
Cel mai bun este Marius Florea Vizante (în rolul lui Bob), care a împrumutat câteva din reflexele personajului său din „E pericoloso sporgersi“, filmul lui Nae Caranfil. Mucalit şi împiedicat, el este pungaşul cu un IQ mult sub medie, veşnic intimidat şi dispus s-o încaseze pentru stângăciile sale. E suficient să ridice doar o sprânceană şi lumea se tăvăleşte pe jos de râs.
El este cel slab, luat sub aripa protectoare de cel puternic. Gigi Ifrim (Don), mafiotul glacial sabotat în punctele culminante şi în mijlocul propoziţiilor de un astm care nu-i dă pace, îl ocroteşte ca pe un căţeluş, aruncându-i, din când în când, câte un os. Şi face cu el diverse exerciţii de autoritate, arătând jocul puterii în interiorul unei organizaţii improvizate.
Iar Vlad Zamfirescu (Teach) este infractorul surescitat, misogin, neserios şi egoist, din cauza căruia lucrurile se precipită mai mult decât este cazul.
Spectacolul se susţine în toate punctele lui. Sudurile sunt impecabile: textul se mulează firesc pe interpretări, iar scenografia pune bine în context toate personajele. Actorii sunt distribuiţi perfect în rolurile lor.
„American Buffalo“, montarea lui Cristi Juncu de la Teatrul Act, este genul de spectacol pe care ţi-ai dori să-l vezi de mai multe ori. La final îţi dai seama că eşti un tâlhar, ca şi cei de pe scenă, pentru că le-ai furat, ca spectator, cele mai frumoase momente din carieră şi ai fugit repede acasă, ca să le pui într-un seif.
Dan Boicea 22.07.2009
