– suntunhoț-suntunpedofil-suntunalcoolic –
Nu se putea mai bine: cetățenii de pe Facebook-ul României sunt invitați să participe la recuperarea cuvântului “țăran”. E o campanie virală ca la carte în care ești invitat să îți publici pe pagina personală de Facebook o fotografie însoțită de textul “Recunosc, sunt un țăran/ țărancă”. Puteți susține campania vizitând site-ul www.suntuntaran.ro. Orășenii cu pricina sunt deranjați că eticheta de țăran este profund depreciativă, fiind asociată cu mitocănia, proasta creștere etc. Or’ spun autorii inițiativei, “a fi țăran la sat înseamnă să fii respectuos, parolist, punctual, să ai un simț al măsurii, și să deții un bine înrădăcinat respect față de muncă.”
Bun, acum vă rog să încercați să memorați aceste calități pozitive ale “țăranului” și, cu ele în minte, să intrați la spectacolul Apă de mină, semnat de Székely Csaba, pus în scena teatrului Act de o echipă beton.* Universul în care vă veți pomeni proiectați vă va face să vă reconsiderați toate accepțiunile cuvântului țăran aduse, până acum, în discuție. Contactul cu țărănimea va fi cu atât mai contondent cu cât sunteți orășeni de limbă română, pentru că satul în care veți fi azvârliți este unul de secui. Portretul țăranului – mă rog, al preotului, al învățătorului, al singurilor doi tineri din sat – este foarte diferit de ceea ce-și imaginează cei cu campania suntunțăran. Nu cred că pedofilia, beția și hoția sunt între primele trei calități cu care s-ar împodobi pe paginile lor de Facebook. Dar i-ar fi ajutat să fi văzut întâi spectacolul. Și nu e o experiență atât de traumatizantă, pentru că autorul are un umor atât de rău că pare rupt din Charlie Hebdo, drept care asistăm la tragedia descompunerii morale a țăranului, cu ochii protejați de lacrimi de râs.
* Ioan Coman, Alexandru Potocean, Virginia Mirea, Alin Florea, Irina Antonie, proiect coordonat de Oana Stoica și sprijinit regizoral de Alexandru Dabija
Mircea Toma , 04 martie 2016
bucuresti.24fun.ro
