Singlelove in Multiverse – Constelaţii
Text publica in premiera de LiterNet
Se iau ingredientele unui clasic Act:
– text anglo-saxon proaspat („Constellations” – premiera absoluta la Londra in ianuarie 2012)
– al unui dramaturg tanar, bine conectat la tot ce inseamna trecut dramaturgic si prezent multi-disciplinar (Nick Payne, nascut in 1984, cel mai tanar detinator al Evening Standard Theatre Awards pentru cel mai bun spectacol primit fix pentru prima inscenare a „Constelatiilor”);
– doi actori in mare forma, cu mare pofta de joc si talent pe masura (Ana Ularu & Radu Iacoban),
– condusi de un regizor (acelasi Iacoban) capabil sa privilegieze deopotriva cuvantul, gandul, imaginea si imaginatia.
Se adauga:
– o scenografie-noir, aparent minimalista, in fapt destept-multi-functionala (reverente pentru Tudor Prodan)
– pe care se proiecteaza zeci si sute si mii de lumini si mini-lumini si micro-lumini si nano-lumini, cat sa aduca cerurile in pivnita si senzatia de capat al tunelului in negrul infernului (ample aplauze pentru Bogdan Gheorghiu si sus-zisul Prodan)
Se obtine „Constelatii”, a doua punere in scena romaneasca (dupa cea de la Teatrul de Arta) a textului lui Payne, prima premiera din 2018 a Teatrului Act. Poate saltul la nivelul urmator in cariera de regizor a lui Radu Iacoban intr-un spectacol de o perfecta coerenta, produs intr-un ritm ce nu ingaduie plictis ori fuga de atentie. 90 de minute de verb, emotie, poanta intr-un soi de „Love Story” 2.0 sau ce se intampla when Erich Segal meets Stephen Hawking si dau o bere la un gratar pe malul Cam-ului, garla ce da nume universitatii britanice.
Moartea pandeste din trecut si asteapta in viitor. Prezentul e singura sansa a celor doi. O panza multicolora, cand esarfa, cand batic, purtata de personajul Anei, e singura pata de culoare in negrul ce inconjoara, dar nu sufoca. Cuplul isi traieste povestea, indiferent la tumorile ce o ameninta din toate partile si timpurile.
Caldura din scriitura lui Payne ajunge integral pe scena. Ana si Radu pun inima cat pentru un dezghet planetar. Si mestesug, si talent, si forta. Plus capacitatea de a a fi parte din spatiul si nuantele create de Prodan & Gheorghiu.
Primele gesturi din spectacol prefigureaza ce va sa fie. Ultima scena incearca, o data in plus, sa distruga zidul de netrecut al timpului. Zidul peste care au privit, candva, Einstein si Hawking si alti cativa. Sau doar li s-a parut ca privesc. Stiinta musteste de imaginatie, incercand, din greu, de a nu-si lua drept realitate dorintele. Nu suntem nemuritori. Inca.
Poezia extrema a multitudinii de universuri ce co-exista in chiar clipa acestor randuri. Cararile ce se deschid cu fiecare alegere pe care o facem. Caile fara numar care ne asteapta si ne vor astepta mereu pasii. Inflatia de drumuri, foamea de sens.
Payne, Ularu, Iacoban, Prodan si Gheorghiu produc un atac la persoana. Cine se simte vizat nu da in judecata, ci in plans. Dupa aplauze, traverseaza Calea Victoriei si intra pentru un Zaganu si un whisky. Wikipedia ii spune ca „multiverse is a hypothetical set of various possible universes including the universe which we live in”. Amintirile si visele ii spun ca prezentul e cel mai bun dintre universurile posibile.
Act
„Constelatii”
Text: Nick Payne
Regie: Radu Iacoban
Scenografie & Video: Tudor Prodan
Light design: Bogdan Gheorghiu
Actori: Ana Ularu, Radu Iacoban
4 Februarie 2018
unbtc.ro
